Despre noi

Evoluția învățământului

A decurs destul de lent în primii patruzeci de ani. După geneza ei , școala a continuat să funcționeze în case improprii bunei desfășurări a învățământului. Pentru început , la cele patru clase a predat un singur cadru didactic. Cadrele s-au schimbat destul de des și marea majoritate nu erau calificate. Așa cum era de așteptat în majoritatea satelor, localurile de școala nu erau la început decât niște case țărănești închiriate de comună. Ele erau cu totul necorespunzătoare bunei desfășurări a procesul de învățământ. O sală de clasă avea dimensiunile de 4/3 m , două gemulețe mici prin care pătrundea lumina, lipite cu lut jos, iluminate cu lămpi cu petrol. Într-o asemenea sală de clasă se găseau câteva bănci din brad , lungi, pentru patru elevi, dar în realitate se înghesuiau 6-7. O măsuță , un scaun și o tablă completa mobilierul școlii. Pe sală era putina cu apă, sau mai adesea o cofă . Clădirea nu se deosebea prea mult de celelalte case țărănești mici și insalubre, acoperite cu paie sau stuf , cu prispă împrejur . Dintre învățătorii care au funcționat mai multă vreme din 1927 fiind apostoli ai învățământului românesc îi putem enumera pe d-ul Caia Vasile, d-ul Iacob M. , Domnișoru Dumitru, aceștia dedicându-si toată viața fiilor satului, învățând generații după generații de copii, acum odihnind în pace în cimitirul satului. In satul Cernești primul local de școală construit de fii satului a fost abia după 1949 când s-a ridicat un local de școală din chirpici cu patru săli de clasă, acesta funcționând aproape 45 de ani . După această perioadă a fost ridicată o școală de cărămidă cu cinci clase, care funcționează și acum, datorită reparațiilor capitale de care a beneficiat datorită unui proiect finanțat din bani U.E. In Todireni , în aceeași perioadă școala a funcționat într-un loc numit ”La grajduri”, apoi fiind mutată în incinta spațiului unde funcționează acum, dar școala așa cum este în acest moment.